Voi ați observat ca toată lumea începe sa semene cu toată lumea în online și deopotrivă în realitate? Sunt anumite conturi de instagram care eu exact aceeași estetica cu altele și lipsește cu desăvârșire individualismul.
Stilul a devenit incredibil de generic. Mă surprind și eu, uneori, atrasă de un trend sau de o piesă vestimentară „must-have”, dar, când fac un pas înapoi, îmi dau seama că aproape toate fashionistele pe care le urmăresc poartă exact același lucru: aceiași pantaloni, aceleași genți, aceleași proporții. Și, brusc, în mintea mea apare automat: „if everyone has it, then I don’t want it.”
Nu spun că este greșit să-ți cumperi o piesă vestimentară sau un accesoriu care îți place, chiar dacă l-ai văzut peste tot. Problema apare când întreaga ținută este formată din aceleași elemente hiper-populare, asortate cu aceeași paletă cromatică, fotografiate în locații similare, cu aceleași filtre. Tot ce vedem în online devine astfel un fel de copy of a copy, o imagine de AI – dar în real life. Unde este amprenta personală asupra stilului? Unde sunt combinațiile creative? Unde este povestea hainelor pe care le porți? Pentru că “mi-a plăcut, am adăugat-o în coș” nu e chiar o poveste foarte interesantă.
Cultura conformismului
Întreaga industrie a modei pare să fi intrat într-o eră a uniformității, unde diversitatea și creativitatea care odinioară o defineau sunt înlocuite de o monotonie previzibilă. De la fluxul nesfârșit de produse aproape identice până la „starter pack-urile” de lux care domină rețelele sociale, moda și-a pierdut ceva din farmecul său original. Individualitatea e în declin, înlocuită de o cultură a conformismului, în care designerii joacă la sigur, iar consumatorii se îmbracă mai degrabă pentru a obține aprobare decât pentru a-și exprima autenticitatea.
Observ ca in ultimii ani moda a devenit un spectacol si atât, presiunea de a performa și teama de eșec au sufocat inovația, inclusiv brandurile de moda de lux cu prestigiu, bugete si know how. Brandurile, preocupate mai mult de creșterea continuă decât de explorarea artistică, preferă să recicleze idei sigure decât să riște cu niște designuri complet noi. Astfel, ceea ce ar trebui să fie exclusivist și rafinat capătă un aer de produs de masă, mai aproape de magazinele fast fashion decât de haute couture. Această strategie a siguranței transformă moda (de lux si deopotrivă cea mass market) într-o experiență plată și lipsită de emoție.
Frica de a ieși din tipare
Un alt factor care contribuie la această uniformitate este oboseala colectivă. Într-o lume mereu pe fugă, timpul necesar pentru a crea cu adevărat – pentru a explora, a greși și a inova – devine din ce în ce mai rar. Suntem prinși într-un ciclu de reacții rapide și validare instantanee, fără spațiu real pentru reflecție și creație autentică. La asta se adaugă și frica de a ieși în evidență. Într-o lume în care orice greșeală stilistică poate fi judecată instantaneu pe rețelele sociale, mulți preferă să se conformeze, urmând rețetete de succes deja validate, în loc să-și asume riscul de a fi diferiți. Ironia este că, acum 10-20 de ani, când lumea era mai puțin conectată, oamenii cu stiluri individuale se remarcau cu ușurință. În prezent, accesul global la aceleași inspirații și produse face ca totul să pară omogen, iar ieșirea din tipar devine o provocare mult mai mare.
Este timpul pentru un reset?
Poate că această criză a uniformității este și o oportunitate. Moda are nevoie să-și recâștige rolul de spațiu pentru creativitate, explorare și, cel mai important, individualitate. Rămâne de văzut daca industria va îndrăzni să-și asume riscuri din nou sau vom continua să trăim într-o epocă a conformismului estetic.